Câteva semne de pe față

Sunt Răzvan de la Inner Counselor și nu știu cum se face că iar mă prinde vineri seară fără email-ul scris. Am avut în minte câteva idei, dar când a venit momentul să le pun în scris, parcă nu mai mergeau.

Oricum, Duminica viitoare, 25 februarie, la ora 14, voi avea o conferință despre “Emoțiile sculptate pe față” la Equilibrium Fest București, la sala Polivalentă.

Demult vream să îți scriu despre acest subiect, așa că îți voi da câteva indicii de pe față legate de receptivitatea la idei noi, zâmbetul de superioritate și nemulțumire

Deschiderea ochilor și receptivitatea la idei noi

Atunci când te concentrezi și ești interesat/ă de ceva, strângi din pleoape ca și cum ai vrea să intre mai puțină lumină. E ca o filtrare a informației vizuale primite prin care respingi ceea ce nu te interesează. Dacă această atitudine devine obicei, mișcările repetate ale mușchilor aduc pleoapele mai aproape una de cealaltă, iar fanta dintre pleoape rămâne permanent mai îngustă.

Asta nu e bine sau rău, ci depinde de situație. Sunt cazuri în care e mai adecvat să rămâi concentrat pe ceea ce te interesează și știi deja, iar în altele e benefic să rămâi receptiv la nou.

Concluzia din cele de mai sus este că receptivitatea la idei noi este cu atât mai mare cu cât deschiderea ochilor este mai mare. Dacă nu reușești să convingi pe cineva cu ochii mai închiși de ideile tale, s-ar putea să nu aibă de-a face cu priceperea ta.

Zâmbetul de superioritate

Pe fața ta se va vedea un zâmbet în colțul gurii de un anumit fel, atunci când ai o părere foarte bună despre tine. Dar de fapt, în adâncurile ființei tale, nu consideri că ești așa de bun/ă. De aceea e nevoie de un dialog interior prin care să-ți exagerezi calitățile comparându-te cu ceilalți, astfel încât să ieși bine.

Când te întâlnești cu o astfel de persoană, nu trebuie să te supere atitudinea ei. Are de-a face doar cu ea, nu cu tine.

Nemulțumirea

Câteodată am impresia că nemulțumirea e sport național. L-am practicat și eu multă vreme “cu performanțe răsunătoare”. M-am lăsat de el când m-am străduit să fiu recunoscător. Mi-a fost foarte greu la început. Aveam impresia că poți fi recunoscător doar pentru evenimente așa-zis majore din viața ta: un premiu, un job de răsunet, nașterea unui copil etc. De exemplu, că ești în viață, că e apă la robinet sau că soarele strălucește, credeam că sunt de la sine înțelese. Nu sunt, dar am aflat târziu despre asta.

Revenind, când buza de jos e răsfrântă în jos, acesta e un semn de nemulțumire continuă față de ce ți se întâmplă sau ceea ce primești. Și în acest caz, dacă întâlnești o astfel de persoană, starea de nemulțumire a ei nu are de-a face cu tine. De aceea, e bine sa te protejezi în caz de acuze că e din cauza ta.

Să ai un weekend plin de recunoștință!