Oare am aflat cele 4 ingrediente ale dezvoltării personale?🤫

Sunt Răzvan de la Inner Counselor și multă vreme m-am întrebat de ce unii reușesc să facă o schimbare interioară profundă și alții nu.

Știi acele voci din politică sau economie care analizează și stabilesc, post factum, factorii succesului sau eșecului unei strategii deja consumate? Cele 4 greșeli care… Cele 5 calități care…

Cam așa m-am simțit și eu încercând să îmi dau seama de ce unii reușesc să facă o transformare personală profundă și alții nu. M-am analizat pe mine, pe cei cu care am lucrat și diverși cunoscuți care au trecut prin procese de terapie sau dezvoltare personală și au reușit sau nu.

Nu sunt deținătorul adevărului absolut, dar acum am o părere și aș vrea să o împărtășesc cu tine.

Pentru cel care trece prin procesul de schimbare și reușește, eu am găsit patru ingrediente: sinceritate, curaj, deschidere și asumare. Le detaliez mai jos.

Sinceritate

Este vorba de sinceritatea în primul rând față de tine. Să vezi cum te simți, cât de bine ești, ce te supără sau te bucură și în ce proporție, care e nivelul de stres etc. Fără să fac acum o listă completă, idee este de a-ți pune întrebări legate de tine și a răspunde onest.

Oare poți continua să trăiești așa? Da sau nu? Pentru cât timp? Se va îmbunătăți sau înrăutăți starea ta în viitorul apropiat? Nu trebuie să te gândești că altfel nu se poate sau că așa ești tu, așa ți-e destinul sau karma. Doar răspunde.

Te placi așa cum ești? Te-ai împrieteni cu tine? Ai face un cuplu cu tine?

Curaj

Curajul îmbracă mai multe forme. De la a decide că ai nevoie să schimbi ceva, chiar dacă nu știi încă în ce fel, până la a vorbi despre asta sau a acționa in direcția schimbării.

Să fii vulnerabil/ă și să recunoști față de tine, dar și ceilalți că “așa nu mai merge” presupune curaj. Să ieși din zona de confort și să faci lucrurile altfel decât până acum, tot acolo se încadrează.

După ce ai recunoscut că fără ajutor nu reușești să te schimbi, curaj înseamnă și să cauți sprijinul unui terapeut care să te însoțească în proces.

E de adăugat aici curajul sincerității depline și continue față de terapeut, pe parcursul terapiei.

Îmi amintesc în urmă cu ceva vreme că doamna la care mergeam pentru niște sesiuni de tratament energetic mi-a spus: “Noi ne putem vedea cât vrei tu. Consumi timp și bani, dar nu folosește la nimic dacă ții totul în tine. Ești ca o oală sub presiune, gata, gata să explodeze. Nu vrei să vorbești?”. Avea dreptate, eu tot mai doream să îi creez o bună impresie și să mă afișez ca un bărbat puternic. Lamentabil, nu? Nu, nu era! Asta era înțelegerea și capacitatea mea atunci. Dar mi-am permis după acel moment să nu mai pozez în altceva și să fiu exact cum eram.

Deschidere

Pentru mine deschiderea înseamnă să pui sub semnul întrebării ceea ce știi. Convingerile tale, acele afirmații care pentru tine au valoarea de adevăr, s-ar putea să nu fie neapărat corecte.

Ceea ce știi deja, într-un fel, te limitează. Te împiedică să fii deschis la alte explicații, opinii, soluții. Nu e vorba aici de a crede fără dovezi, ci de a accepta că s-ar putea să nu fie chiar cum crezi tu.

De exemplu: Poate nu durează un an să treci peste perioada de doliu, ci mai mult sau mai puțin, poate nu trebuie să culci copilul în altă cameră ci cu tine, poate durerea de spate trece fără operație, poate iubitul care te-a părăsit e cel mai bun lucru care s-a întâmplat anul ăsta, poate poți să câștigi aceiași bani și să muncești mai puțin etc.

Când vine vorba de terapii complementare, pot exista remedii chiar dacă nu s-a găsit o logică sau nu e aprobat de (o parte din) știința modernă.

Parte din deschidere este să ai și răbdare cu tine și cu progresele pe care le aștepți. Cred însă că răbdarea are legătură și cu asumarea, care e detaliată în continuare. Atunci când rămâi asumat și consecvent cu ceea ce vrei, rezultatele vor apărea mai devreme sau mai târziu.

De asemenea, am constatat că au avut deschidere mai mare cei care trecuseră deja printr-un proces terapeutic fie el psihoterapie, coaching, sau altă terapie complementară cum ar fi acupunctură, terapie CranioSacrală, Bowen, Reiki etc.

Sunt recunoscător celor care au lucrat cu clienții mei înainte de mine, pentru că astfel îmi este și mie mai ușor acum. Sper la rândul meu ca acei clienți, care au renunțat la întâlnirile cu mine, să găsească persoana potrivită să îi însoțească mai departe.

Asumare

Asta înseamnă să îți asumi responsabilitatea că ce ți se întâmplă este rezultatul unui lung șir de decizii ale tale. Uneori au fost autentice, alteori bazate pe frică sau mândrie. Nu ți-e Universul potrivnic, ci ai gândit și acționat în dezacord cu ce îți doreai, cedând presiunii sociale sau conformându-te unei “normalități” prost înțelese, care nu era a ta. Nu e nici bine, nici rău. Este o realitate și tu ai făcut cât de bine ai putut conform experienței, cunoștințelor, energiei și disponibilității pe care ai avut-o.

De exemplu: Nervii partenerei mele erau și neexprimarea emoțiilor mele și o nepotrivire cu ea pe care nu am observat-o la început.

Alt exemplu: mi-a fost frică să confrunt un coleg când făceam consultanță gândindu-mă că un conflict deschis mă va scoate din proiect. Asta oricum s-a întâmplat. Dacă a fost datorită fricii mele sau nu, nici nu mai contează. Contează că trebuia scos la suprafață adevărul și nu ținut sub preș.

Mai e și un fel subtil de neasumare, acela prin care îți justifici comportamente nesănătoase. Exemplu: “Da, fumez și îmi place. Așa sunt eu, mă bucur de viață!” Da, e adevărat până la un punct, dar dincolo de el e lipsa motivației să te lași sau chiar o incapacitate. E doar un exemplu, de la un fost fumător.

Asumarea, după mine, înseamnă și consecvență cu cine ai decis să devii. Să faci niște lucruri care te ajută consistent, repetitiv până intră în obișnuință. Îi poți spune și determinare, în acest caz.

De exemplu: Când te enervează cineva să te întrebi cum te simți și dacă și tu ai făcut pe alții să se simtă la fel. Sau să îți spui că sigur emoția asta puternică îți arată că și tu ești așa. Sau că ți-ai dori să fii așa (adică trăirea sau emoția, nu neapărat situația în întregime), dar nu îți îngădui. Să faci această introspecție fără critică, fără judecată, cu dorință de mai bine.

Cam acestea ar fi ingredientele succesului pe calea transformării personale, după părerea mea: sinceritate, curaj, deschidere și asumare.

Iar personal, admit că nu aș vrea să lucrez cu cineva care nu are aceste trăsături. O poți numi aroganță sau limitare profesională din partea mea, dar așa văd eu lucrurile și prefer sa fiu sincer și transparent.

În plus, dacă lucrăm împreună, îmi doresc să ai rezultate palpabile, să simți un progres și să dobândești autonomie. Nu îmi doresc să îți ofer doar o gură de oxigen (a se citi “de relaxare”, “de ventilare emoțională”) pentru a supraviețui între două întâlniri cu mine

Tu tot așa vezi lucrurile?

Un weekend cu soare în suflet îți doresc!