Știi ce pot ascunde obiceiurile tale?

Sunt Răzvan de la Inner Counselor și îți doresc să te bucuri de primăvară și suflul reînnoirii să îți conducă pașii.

Am să-ți spun mai jos o experiență trăită de curând, pe care o leg foarte mult de reînnoire și a face lucrurile altfel.

Săptămânile trecute am avut în cabinet o doamnă terapeut pe care o admir și la care am fost și eu să beneficiez de cunoașterea și darurile pe care le are.

Apreciez mult prezența și grija cu care susține vindecarea în sesiunile ei.

Este foarte atentă să se păstreze ca martor al procesului și să nu încarce cu deducțiile și înțelegerile ei ce se întâmplă în spațiul terapeutic. Practic, lasă să treacă nealterat doar ce este adevărat și benefic procesului.

Am simțit în sesiunea ei acel gen de iubire pentru semeni care nu menajează, dar care în felul tranșant în care se manifestă este plin de compasiune. Căci ce poate fi mai susținător decât adevărul vorbit dintr-un spațiu care nu vrea să demonstreze nimic și nici să-și panseze rănile pe umerii clientului.

Și nu în ultimul rând, ca formă de respect pentru cei cu care lucrează, este punctuală și preocupată continuu de propria ei creștere și vindecare.

Cu această impresie am facilitat sesiunea, relaxat dar parcă mai prezent decât de obicei în ceea ce fac. Am încheiat bucuros că am fost la înălțimea standardelor pe care ea le-a ridicat pentru mine.

Mai târziu am realizat că atunci când mă simt în largul meu, nu sunt la fel de prezent. Relaxarea aduce cu sine o prezență puțin ștearsă: o vorbă în plus, o ascultare mai puțin conștientă, o siguranță de sine mai mult decât trebuie și ceva mai puțină empatie.

Această conștientizare pentru care sunt recunoscător, m-a determinat să fiu mai atent în următoarele sesiuni pe care le-am avut.

Aveam mai demult înțelegerea că relaxarea și siguranța de sine aduc o lipsă de prezență, dar am fost convins că doar în afara cabinetului mai fac asta.

Ei bine, nu. Se întâmpla și în cabinet, chiar dacă nu îmi dădeam seama.

Îți povestesc asta nu dintr-un perfecționism prost înțeles, vinovăție sau ca să vorbesc despre mine, ci cu gândul că ți-ar putea fi și ție de folos.

De aceea vreau să te întreb în care situații ai convingerea că ce ai făcut este foarte bine, mai ales dacă primești și aprecierea celorlalți?

Nu am nici un dubiu că, în acele momente, ai făcut cel mai bine din cât puteai, ținând cont de disponibilitatea, energia și cunoștințele pe care le aveai.

Există totuși posibilitatea ca, făcând un pas în spate, să observi niște detalii care ți-au scăpat, obișnuințe inconștiente sau comodități nechestionate.

Le poți observa sau nu, poți schimba sau nu. De aici încolo decizia îți aparține.

O primăvară minunată îți doresc și ai grijă la obișnuințe!

Cu drag,