Încă mai joci Adevăr sau Partener?🎮

Sunt Răzvan de la Inner Counselor și emailul de azi e dedicat adevărului în relații.

O doamnă cu care am avut sesiune săptămâna aceasta era foarte bucuroasă și zâmbitoare. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și mi-a zis, cu ochii strălucind, că s-a despărțit de cel cu care s-a văzut de câteva ori. Arăta de parcă era îndrăgostită și, într-un fel, așa era. Dar nu de el, ci de ea.

Mi-a declarat că și-a dat seama că nu se potrivesc și că, pentru prima oară, s-a simțit suficient de pe picioarele ei să nu abdice de la valorile și principiile ei, doar pentru a avea un partener. În același timp, a simțit că nimic nu poate să-i clatine decizia.

Cu scuze pentru comparație, ea și-a definit un fel de MVP (Minimum Viable Product, un termen folosit în dezvoltarea de produs) în privința bărbatului pe care și-l dorește. Adică acele trăsături minime de caracter pe care să le îndeplinească respectivul pentru ca să merite încercarea și să poți interacționa cu el. Fără aceste condiții îndeplinite, de iubire și pereche nu poate fi vorba.

Pregătind newsletter-ul, mi-am adus aminte de prima mea relație semnificativă.

Am încercat atunci să-mi salvez partenera de propria ei durere, de tristețea omniprezentă. Era peste puterile mele să duc asta și oricum habar n-aveam ce vreau, care îmi sunt granițele, dacă sunt într-adevăr egoist și imatur pe cât mi se reproșa. Imatur emoțional sigur eram, dar aici ne potriveam amândoi.

Am reușit să mă despart fără să mă simt vinovat când am citit cartea lui Stephen Covey, „The seven habits of the highly effective people”. Zicea în capitolul doi („Start with the end in mind”), să te imaginezi pe catafalc cu diverși adunați în jurul tău care te pomenesc. Și să te întrebi dacă îți place ce auzi…

Mi-am imaginat, nu mi-a plăcut și .. asta a fost.

In curând este Valentine’s day și m-am gândit să organizez un workshop pentru cei care sunt singuri sau care se simt singuri în doi.

L-aș intitula „Adevăr și partener” în ideea că adesea abdicăm de la adevărul interior de dragul unei partener și mai mult jucăm „Adevăr sau partener?”. Mai rar trăim și în adevăr și cu partener/ă.

Am adunat mai jos, sub forma unor întrebări, motivele descoperite in cabinet, pentru care s-ar putea să nu-ți fie bine în relații (de cuplu sau chiar de oricare alt fel):

• De ce îmi este frică? Că rămân singur/ă, că nu mă descurc singur/ă, că nu sunt destul de bun/ă etc.?
• Dacă fac un compromis, chiar sunt împăcat cu el sau renunț la valori fundamentale pentru mine?
• Mă uit la celălalt și arăt cu degetul, dar arăt vreodată și spre mine?
• Știu ce vreau și ce nu vreau? Știu care îmi sunt valorile și principiile? Le-am anunțat, negociat, agreat?
• Cine e pe primul loc? Eu, celălalt, relația în sine?
• Eu ofer ceea ce cer de la partener?
• Cât de mult țin la ideea de relație perfectă? Ce convingeri am în privința asta?
• Creștem amândoi? Dacă da, în același ritm sau în ritmuri diferite?
• Ce situații emoționale repetitive îmi stârnește partenera/partenerul?
• Cât timp avem doar pentru noi doi?

Ai veni la un astfel de workshop care să transforme jocul „Adevăr sau partener” în „Adevăr și partener”? Ce ți-ai dori să afli? Cu ce să pleci de acolo?

Aștept cu nerăbdare orice sugestie !

Un weekend adevărat să ai!