Vrei să auzi povețele câinelui învățător?🐶

Sunt Răzvan de la Inner Counselor și voi povesti azi ce am învățat de la un ciobănesc mioritic de 5 ani, mare și afectuos.

Am mai avut acum mulți ani câine. Era un mare cititor și în fiecare zi ronțăia câte o carte. Stăteam cu chirie la vremea respectivă și biblioteca nu ne aparținea. Am cedat atunci șantajului emoțional din partea fetei cu care eram și l-am acceptat, deși pasiunea lui pentru beletristică era tare jenantă. Am spus atunci că nu îmi voi mai lua câine vreodată. 

De curând însă mi-am schimbat opinia și ce am învățat eu de la Urs, găsiți mai jos:

Mai bine îmi bazez deciziile pe realitatea zilei, nu pe trecut. De 2 ani, Urs este cu noi și nu are nicio legătură cu experiența mea de acum mulți ani. Pentru că nu sunt doi oameni la fel, două situații la fel, nici chiar două respirații la fel, e sănătos să rămâi lucid și realist când decizi și să nu extrapolezi pe baza trecutului.

Este un exemplu de prezență în mediul lui. Poate adormi profund imediat, iar dacă vorbim lângă el sau zdrăngănim farfurii, își continuă sforăitul nestingherit. Dacă însă e cineva pe holul locului, se trezește imediat și poate chiar latră înfundat.

Se concentrează într-un fel natural pe ceea ce îl interesează. Cum spuneam și în postarea de ieri, Urs are trei pasiuni: recompensele, pâinea prăjită și domnișoarele blănoase. Pentru acestea trei, uită de orice altceva, fiind în stare să se lovească pe stradă de obiecte în timp ce adulmecă, sau să stea neclintit în așteptarea recompensei.

Nu se supără. Chiar dacă are așteptări și uneori îi sunt înșelate (crede că îl scot la plimbare, că ambalajul care foșnește e pentru el etc.), dacă nu se întâmplă asta, el e ok. Viața merge înainte.

Este loial. Nu știu exact de ce a ajuns la concluzia că trebuie să se țină după mine, însă ce observ este că mă urmează îndeaproape prin casă și mă așteaptă la ușă când plec de acasă. Cu alte cuvinte, consideră că are această datorie și e disciplinat să o îndeplinească. Nu se lamentează, nu ezită sau e inconsecvent, nu trădează. Nu sunt pentru loialitate cu orice preț, ci pentru înțelepciune și discernământ. Dar dacă decizi pentru loialitate, e sănătos să fii consecvent.

Îl iubim chiar și împuțit cum este, după standardele umane. Iar blana lui produce smocuri non-stop, care par niște ciulini rostogoliți de vânt pe un câmp. Dacă îl spălam, în maxim o săptămână își recapătă mirosul lui natural. Iar dacă îl tundem, smocurile îți fac apariția după vreo lună. Asta e. Nu e mai puțin afectuos și blând din cauza asta, iar noi nu îl apreciem mai puțin.

Nu există bine sau rău, corect sau greșit. Lucrurile, pentru el, doar sunt. Ce binecuvântare să nu te framânți cum ar fi trebuit să faci sau ce poate să urmeze.

Este un detector de substanțe nenaturale. De exemplu, îi place pâinea prăjită, dar nu cea congelată ci de la brutărie.

Când sunt la telefon sau pe zoom are diverse comportamente. Uneori vrea atenție și dă cu botul insistent, alteori se lasă pe spate și cere mângâieri, alteori se culcă și adoarme la picioarele mele sau mă confundă cu domnișoarele lui. Am observat că felul lui de a se comporta are legătură cu persoana de la celălalt capăt al firului.

Inocența lui este cuceritoare și nealterată. Nu are agende ascunse sau intenții pervertite. Când te conectezi mai profund la el, este foarte emoționant să îl simți cât e de pur și sensibil.

Nu se ceartă, nu vrea să convingă pe nimeni. Pe stradă, câinii de talie mică sunt foarte furioși și lătrători la adresa lui. Stăpânii lor adesea îi iau pe sus de lesă, că altfel nu se înțeleg cu ei. Urs însă îi ignoră. Pur și simplu nu îi bagă în seamă și trece mai departe. Churchill spunea ca nu vei ajunge niciodată la destinație, dacă te oprești să arunci cu pietre în fiecare câine care latră la tine. Cam asta face și Urs cu confrații lui mai mici.

Eu închei aici și îți doresc să ne bucurăm de weekend!