Gânduri la cafeaua care nu era a mea

Dragă Cititoare/Cititorule,

Sunt Răzvan de la Inner Counselor și îți voi povesti o scenă stranie la care am fost martor într-o benzinărie și ce am învățat din ea.

Azi dimineață, înainte de practica Sundao în Herăstrău, am oprit la benzinărie. M-am dus înăuntru să plătesc, iar în fața mea era un domn care tocmai primise o cafea de 200 ml. De unde mă așezasem, îl vedeam și pe el și pe doamna de la casă.

Îl văd cum se strâmbă și îi spune ei că: “Asta nu-i espresso dublu!”. Apoi dă ochii peste cap și se uită la mine, clătinând din cap și cerând un soi de confirmare. Îi zâmbesc în timp ce doamna îi răspunde prompt că “Ce ați cerut, aia ați primit”. După care dă și ea ochii peste cap, uitându-se și ea la mine complice. Un fel de: “Nu mai suport amețiții ăștia”.

După această scenă, el pleacă cu paharul de cafea nedorită, dar pe care o plătise, iar ea mă întreabă binevoitoare ce doresc. Conflictul la care tocmai asistasem, dispăruse ca prin farmec.

I-am spus că vreau să plătesc alimentarea și ceva de patiserie, dar nu îmi venea să cred reacția lor. Vădit nemulțumiți amândoi, păreau că se comportă ca și cum nu trăiseră acea neînțelegere.

Poți să zici că reacția lor a fost dintr-un spațiu al înțelepciunii, aflat la câteva respirații distanță de emoția puternică (apropos, chiar așa este) în care nemulțumirea și frustrarea se evaporă ca prin farmec. Ceva îmi spune totuși că nu erau prea fericiți, dar mergeau înainte în virtutea a nu știu ce.

Cum m-am învățat să mă întreb care e mesajul pentru mine, în loc să îi analizez doar pe alții, m-am repliat. M-am gândit la patru lucruri legate de mine:

• Am momente când sunt convins de aberații (cum că o zeamă de 200 ml este dublu espresso).
• Nu sunt mereu convins că dorințele îmi pot fi împlinite și mă resemnez (în loc să cer să primesc un dublu espresso veritabil).
• Nu comunic bine întotdeauna (poate am zis Americano, deși în minte aveam dublu espresso și de acolo confuzia).
• Există întotdeauna ceva misterios și inexplicabil (nu voi ști cu adevărat ce s-a întâmplat în scena respectivă și în orice altă situație de viață). La acest ultim punct mi-am amintit de strădaniile mele de a pune în scris emoții și senzații care nu pot fi redate.

Pe tine te-a inspirat scena de mai sus sau să ți se pare că despic firul în patru? „Decât” întreb, dar mi-ar plăcea să îmi dai un semn.

Luni îți voi scrie din nou pentru că lansez website-ul și vreau să te țin la curent cu noutățile.