Ție îți place alb/negru sau nuanțat?

Sunt Răzvan de la Inner Counselor și o să am o mică reflecție pe tema griului din viața ta.

Îmi amintesc că tata era foarte amuzat de o expresie pe care o foloseam, și anume: “Dacă da, da. Dacă nu, nu.” Pe de o parte, i se părea că nu spune nimic, pe de altă parte, cred că îl amuza pentru că acoperea toate posibilitățile.

Într-adevăr, în fața unei decizii sau a dorinței ca ceva să se împlinească, există doar două posibilități: da sau nu. Restul sunt nuanțe.

Când nu ies lucrurile cum vrei tu, poți interpreta asta ca o fatalitate, că dacă nu e cum vrei tu, înseamnă că ai ghinion sau că Universul ți-e potrivnic. Mai poți interpreta și că dacă nu s-a întâmplat, înseamnă că nu era pentru tine. Sau nu era pentru tine acum. Sau că așa a fost spre binele tău.

Realitatea e că trăim într-o lume gri, a spectrului continuu, nu într-una populată doar cu alb și negru. Griul poate fi un “da”/„nu” parțial, un “da”/”nu” în alt mod decât cel gândit de tine.

Asta nu e nici bine (alb), nici rău (negru). E cum e.

Să îți pui o intenție sau să ai obiective te poate ajuta enorm să progresezi pe calea ta. În același timp, cu intenții sau obiective nesănătoase care, culmea, se și îndeplinesc prin determinarea ta, nu progresezi ci mai curând creezi dezechilibre. Dezechilibru poate fi: o meserie nedorită sau pentru care nu ai abilități, partener/ă nepotrivit/ă, un regim de viață impropriu (orice ar însemna asta), achiziții compulsive de bunuri, participări la comunități, evenimente sau activități care nu te bucură sau nu-ți folosesc etc.

Toate acestea pot fi evitate dacă te întrebi:

• Da sau Nu-ul ăsta e al meu sau al altora?
• E da sau nu de dragul imaginii sau chiar îmi folosește?  Mă bucură?
• Neapărat da? Neapărat nu? Sau mai bine “dacă da, da; dacă nu, nu”?

Să-ți fie weekendul cu da-uri și nu-uri veritabile.